Aurelia Rob

Astăzi e 8 martie, ziua internațională a femeii. Mi-am dorit ca articolul de azi să fie unul mai altfel - astăzi mi-am dorit să scriu despre și să o onorez pe mama mea, Aurelia, o femeie devotată, generoasă și înțeleaptă. Sper ca modelul ei să vă inspire și să vă meargă la suflet. Poate vă veți regăsi în ea, sau poate veți regăsi femei din viața voastră, devotate și susținătoare, discrete și modeste, fără de care familia și viața cu siguranță nu ar mai fi la fel. ❤️

Nu am îndrăznit să îi cer să îmi răspundă la întrebările din interviu- cu siguranță nu ar fi făcut-o, dintr-o prea mare modestie și timiditate. Am decis să scriu eu articolul acesta în locul ei, în speranța că mă va lăsa să îl public. Acesta este felul meu de a o onora atât pe ea, cât și pe bunica, și pe strămoașele mele, fără de care nu aș fi fost eu, cea de azi.

Există femei, și nu puține, care sunt stâlpul de temelie al casei. Sunt tot timpul acolo, trebăluind, fără să ceară vreodată ajutorul, fără să se plângă vreodată de ceva. Mama mea este genul acesta de femeie. Este ușor să o treci cu vederea, pentru că a fost tot timpul acolo, și toate eforturile ei au părut naturale și normale. De abia când am devenit la rândul meu mamă, mi-am dat seama cât de greu este. Că toate treburile pe care le face prin casă și pentru noi nu sunt chiar așa floare la ureche. Să ai soț, copii, nepoți, să întreții o casă cu grădină și o firmă cu angajați nu e lucru ușor. Toate acestea, și poate mult mai multe, le face mama. ❤️

Povestea ei îmi doresc să o știe lumea, mai ales cei care poate provin din medii care poate sunt considerate dezavantajate și au nevoie de încredere că se poate să îți depășești condiția. S-a născut într-o familie de țărani, chiar în prima parte a perioadei comuniste. Bunica mea era o femeie foarte deșteaptă, iar mama i-a moștenit inteligența. Din păcate, bunica mea nu a putut să facă școală, pentru că pe vremea aceea (vorbim de anii `30-40), femeile de la țară nu erau încurajate să aibă o educație. Destinul lor era trasat destul de clar, cu puține excepții- făceau 7 clase, după care se măritau, făceau copii, și se ocupau de treburile casnice și ajutau la munca câmpului. Bunica din partea mamei a suferit toată viața că nu a putut merge la școală. Ce privilegiu este totuși educația, unul de care nici măcar nu ne mai dăm seama!

Atunci când mama a arătat că e bună la învățătură, bunica a încurajat-o. Aurelia, mama, avea un frate mai mare, care la 4 ani s-a îmbolnăvit de meningită, iar boala l-a afectat, rămânând cu dizabilități. Mama îmi povestește și acum cum lumea din sat o stigmatizase, pentru că nu li se părea că e posibil ca sora lui Mișu să fie atât de inteligentă și să învețe atât de bine. Nu se potrivea cu felul cum ar fi trebuit să fie ea, având în vedere că fratele ei avea dizabilități. Dar mama s-a încăpățânat să nu asculte de gura lumii, ci să își urmeze calea, și a continuat să învețe. La 15 ani s-a îndrăgostit de chimie și a plecat de acasă, la Liceul de Chimie din Turda. Apoi a continuat cu Facultatea de Chimie din Timișoara, în condițiile în care pe vremea aceea (vorbim de anii `70), nu multă lume reușea să facă facultatea. A fost multă vreme șefă de secție la o fabrică din Bistrița și la 45 de ani și-a deschis propria firmă, pe care o conduce și unde merge cu drag și azi, la aproape 67 de ani.

De ce am vrut să vă spun toate astea? Pentru că mama mea e remarcabilă și am vrut să știți puțin din povestea ei. Probabil și voi aveți mame remarcabile, femei care fac totul pentru familia lor. Devotate și iubitoare, eroine fiecare în felul ei, dar de multe ori trecute cu vederea. Recunosc, de multe ori mi-a fost greu să o văd pe mama, pentru că niciodată nu a cerut nimic pentru ea. A susținut necondiționat familia, pe mine și sora mea, pe tata, cu discreție și iubire. O temelie fără de care totul s-ar fi dărâmat.

Azi, de ziua femeii, am decis să îi spun cât o iubesc prin acest articol. Mama, te iubesc! ❤️

Sper ca ceea ce am scris să vă inspire să vă îmbrățișati mamele sau femeile speciale din viața voastră, care sunt alături de voi tot timpul, cu iubire și devotament!