Olga Cucoș

Pe Olga, sau Olguța cum îi spun apropiații, o cunosc de când avea 15 ani- atunci a venit la liceu în România, din Republica Moldova. Am văzut-o crescând, maturizându-se, devenind soție și mamă. Tot timpul am simțit-o aproape de sufletul meu, deschisă dar și puternică și perseverentă.

Are o poveste de viață despre care ar putea deja scrie o carte. În 2020, exact când a început pandemia, l-a născut pe Vlad, care la câteva zile de la naștere a început să aibă probleme grave de sănătate. Ea avea 25 de ani atunci- au urmat luni întregi de stat în spital cu Vlad, operații, pronosticuri foarte pesimiste. Multă singurătate, disperare și lacrimi, o experiență de viață care a transformat-o din rădăcini, ajutând-o să devină femeia care este azi. ❤️

Din fericire, s-a întâmplat un miracol și lui Vlad i s-a dat o șansă de supraviețuire în Franța. Ea și Andrei, soțul ei, au lăsat fără ezitare viața lor de aici, din iubire pentru fiul lor. Acum, Vlad e bine, și are un frățior, Marc. Povestea ei este una de suflet, de transformare, de iubire. ❤️

Spune-mi câte ceva despre tine.

Sunt Olga Cucoș, farmacist titular al unei oficine în Paris, mămică a 2 băieți minunați și nu în ultimul rând, femeie și soție. De mică am fost copilul cuminte care învăța foarte bine și pentru mine era suficient. Nu mă gândeam prea mult ce mi-ar plăcea să fac când voi fi mare, dar un lucru știam sigur : vroiam să devin mamă . M-am simțit atrasă de domeniul farmaceutic abia în adolescență când am început să cochetez cu produsele cosmetice și am vrut să aflu mai mult de-atât. Pe parcurs am descoperit alte laturi atrăgătoare ale acestui vast domeniu. ❤️

Am devenit mamă în ultimul an de facultate, iar acest eveniment mi-a întors viața și cariera în niște directii neprevăzute. Copilul meu avea probleme grave de sănătate, iar eu, care am dus un stil de viață pe cât se poate de sănătos, am avut mult de suferit. Prin urmare am simțit o sensibilitate în ceea ce privește impactul stilului de viață asupra sănătății nostre și a copiilor noștri. Ne naștem cu un bagaj cu de toate : unii cu mai bune, alții cu mai puțin bune. Ceea ce contează este cum vom armoniza bagajul primit. Am început să cercetez și să caut mai mult din dorința de a-mi educa copiii cât mai bine în acest sens de prevenție și conservare a sănătății dar și pentru a ajuta și inspira și alți oameni dornici să facă schimbări spre o sănătate mai bună. De aici și supraspecializarea mea în domeniul nutrițional, care nu încetează să-mi deschidă noi și noi uși. ❤️

Care sunt valorile cele mai importante pentru tine?

Familia- dacă suntem bine acasă vom găsi resursele necesare pentru a face față încercărilor vieții.

Sănătatea, comunicarea, sportul.

Soarele- în această țară lipsită de soare, am ajuns să-l divinizez, natura.

Ce te pasionează/motivează cel mai tare legat de ceea ce faci?

Trăim într-o lume în care stresul și suferința ating niveluri exacerbate. Ceea ce mă motivează cel mai mult este gândul că prin munca și investiția mea reușesc să plantez niște semințe de vindecare în această societate, care la un moment dat vor da roade.

Sunt farmacist și ar trebui să fiu mare adeptă a tratamentelor alopate. Dar sunt absolut conștientă că ne putem vindeca deseori cu mintea, sau cel putin ajuta tratamentul alopat în majoritatea cazurilor prin stil de viață și nutritiție adaptată.

Spune-mi 3 dintre calitățile tale ca persoană.

Sunt perseverentă. Îmi place să duc lucrurile până la capăt indiferent de gradul de dificultate al drumului de parcurs și indiferent de scopul propus.

Sunt creativă. Această capacitate o am în plină dezvoltare întrucât domeniul meu de activitate nu necesită foarte multă, dar eu totuși o găsesc extrem de atrăgătoare și utilă.

Sunt empatică, visătoare, ambițioasă. ❤️

Un moment de cotitură care m- a determinat să fiu ceea ce sunt astăzi.

Cred că am avut mai multe momente care mi-au îndreptat viața în diferite direcții, dar cel mai și cel mai impresionant a fost momentul în care am devenit mamă. Un moment în care am simțit cum se prăbușește lumea în jurul meu.

Un moment în care imaginea mea copilăroasă despre a fi mamă s-a făcut țăndări. Am avut o sarcină fără niciun eveniment deosebit, dar la 3 zile după naștere bebelușul a fost diagnosticat cu volvulus, care s-a complicat cu enterocolită ulcero-nectorică. A urmat un parcurs lung cu suferință fizică multă, și cu suferință emoțională și mai multă. A fost operat de 7 ori pe burtică, plus nenumărate intervenții de cateterizare. Am stat în spital timp de 6 luni in România, având impresia că timpul stătea în loc și că viața mea nu mai avea niciun rost. Starea copilului se agrava în continuare, iar posibilitățile medicale erau deja depășite. Am primit o sugestie salvatoare privind transferul în străinătate, iar acest gând m-a înaripat.  ❤️

Cu susținerea tuturor cunoscuților noștri, a soțului meu iubitor iar într-un final și a multor necunoscuți cu suflet mare, am transferat copilul fără șanse de supraviețuire într-un spital din Franța.

Iar aici am prins de-un firicel singura lui posibilitate și am reușit. Da, am reușit, prin iubire, pentru că asta de fapt s-a întâmplat. M-am simțit plutind într-un nor de dragoste iar acest dar mi-a fost oferit de fiul meu prin suferința lui. Și a fost mai mult decât am putut cere. Prin el am crescut, m-am maturizat și m-am transformat în moduri de nedescris. Cu el am reușit să devin ceea ce sunt astăzi. Și acum realizez că tot el a lucrat și cu alții. Am văzut oameni în suferință pentru care băiețelul meu a fost sursă de inspirație și putere. Cât despre mine, cred că încă continui să cresc și să înfloresc descoperindu-mi noi potențiale de care nici nu știam că le puteam avea. 

Te încurajez să nu te focalizezi pe întrebarea copleșitoare "de ce eu? De ce mie?" ci să încerci să vezi cum poți trăi cât mai conștient coborâșul vieții, ca să nu ai de dus mai târziu și regretele împovărătoare. 

Și cum spunea Paulo Coelho în « Manualul razboinicului luminii » : "Fiecare războinic al luminii este singur pe câmpul său de luptă, dar el știe că în curând și alți războinici ai luminii i se vor alătura". Să nu ne lăsăm copleșite de singurătate, chiar dacă aparent suntem singure în lupta noastră, oricare ar fi aceea.